Toţi ca brazii

Avem un executiv de toată coma, cum ar zice bunica. Nu înţeleg cum de pot să îşi dea cu stângul în dreptul atât de vizibil, de spectaculos şi de insistent. Să luăm câţiva miniştri la rând şi să vedem cu ce s-au ocupat în ultima vreme:

Domnul Chiuariu, Ministrul Justiţiei: Boroboaţa este fără precedent în 17 ani în care românii au văzut multe. Scrisoarea pe care chipurile nu a văzut-o şi semnat-o către Comisia Europeană pentru atenuarea tonului laudativ la adresa DNA este - englezii o zic mai bine - mind-boggling. În sensul cel mai rău. Acest ministru ar fi trebuit, atunci când s-a aflat de scrisoare, să îşi dea demisia din plonjon, ca să zic aşa. Asta ar fi trebuit să se întâmple într-o ţară normală.

Domnul Remeş, Ministrul Agriculturii: Ne-a anunţat candid că nu trebuie să ne îngrijoreze seceta, pentru că doar 18-19 milioane de români mănâncă pâine. Aşa că putem sta liniştiţi. Ce caută un asemenea personaj mărginit, agramat şi agresiv în Guvernul unei ţări europene este un lucru care mă depăşeşte.

Domnul Cioroianu, Ministrul Afacerilor Externe: A avut o prestaţie sub orice critică la întâlnirea cu Condoleezza Rice, iar mai apoi am aflat că unul dintre motive este că nu ştie prea bine limba engleză. Ulterior a transpirat faptul că a fost tratat pe aeroport ca un turist obişnuit. Şi a permis asta. Un oficial de rang înalt dintr-o ţară aliată SUA în războaiele din Irak şi Afganistan. Sub orice critică.

Domnul Meleşcanu, Ministrul Apărării Naţionale: A propus, tam-nesam, într-o dimineaţă, realizarea unor exerciţii militare comune România-Bulgaria-Rusia-SUA. Problema era că nici una dintre celelalte părţi nu fusese consultată. Bulgarii au fost sideraţi, americanii s-au făcut că nu aud, cred că de jenă, iar ruşii au răspuns acid, punându-l la punct pe învăţăcelul Meleşcanu şi sugerându-i că asemenea iniţiative au un drum al lor care nu poate fi şuntat doar pentru că cineva are nevoie de expunere mediatică.

Domnul Tăriceanu, Prim-Ministru: După ce a explicat, de mai multe ori, cu lux de amănunte şi foarte convingător, că anul acesta nu se poate face o mărire a punctului de pensie, deoarece nu există resursele bugetare pentru acest lucru, a devenit amnezic peste noapte (ar trebui să zic peste o întâlnire cu domnul Hrebenciuc) şi a anunţat triumfător că guvernul lui va mări punctul de pensie pentru că îi permite creşterea economică (aici o menţiune ar merita şi domnul Vosganian, pentru că a permis o asemenea măsură populistă şi periculoasă). Şi tot acest circ a fost făcut pentru ca domnul Tăriceanu să îşi poată păstra scaunul.

Nu mai trag nici o concluzie, acţiunile distinşilor domni vorbesc singure. Aşa cum am putea vorbi şi noi, nu peste multă vreme.