Michaeeeeellllllllllllll...

În sfărşit. Lucrurile s-au mai aşezat pe acilea, aşa că reîncepem ...

Am fost la concert. Concertul. George Michael. La Bucureşti. Pe Lia Manoliu. Stadionul, nu doamna.

E primul concert de o asemenea ţinută la care merg. Am ratat Depeche Mode, nu m-a atras Michael Jackson, aşa că a fost primul. Să zic că am fost impresionat e prea puţin. Am văzut în sfârşit ce înseamnă profesionismul în muzică. Scenografia, regia, jocurile de lumini, sonorizarea, scena au fost impresionante.

Lume nu a fost foarte multă, după ochiul meu neantrenat în jur de 35.000 de oameni. Foarte mulţi trecuţi de 30 de ani, mulţi cu copii. Organizarea românească s-a văzut şi acum, cozile interminabile de la unele intrări, în timp ce altele erau închise. Preţurile mari la produsele pe care le puteai cumpăra din stadion, oferta foarte limitată (apă minerală şi plată, cola şi fanta, bere fără alcool, chipsuri şi îngheţată). Doar trei firme au avut voie să aibă standuri în stadion, de aici oferta foarte slabă. Nici un pachet de şerveţele să îţi ştergi scaunul udat de ploaie nu aveai de unde să îţi iei. Măcar nu ne-a plouat în timpul concertului, ba chiar s-a făcut o spărtură în nori chiar deasupra stadionului. De la waţi, probabil.

Am lăsat la urmă ce mi-a plăcut cel mai mult. Vocea. S-a auzit mai bine chiar decât de pe un cd (bine, bine, am fost eu impresionat şi impresionabil). Şi stăteam destul de în spate. Ce-ar fi fost să fim lângă scenă ...

Mai vreau. Aştept Robbie.